LEGE nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul in Romania (actualizata pana la data de 3 octombrie 2008*) – Parte 3

 

Azilul in Romania – parte 3

CAP. II Principii şi garanţii procedurale

ART. 4 Accesul la procedura de azil Autoritãţile competente asigura accesul la procedura de azil oricãrui cetãţean strãin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontiera, din momentul manifestãrii de voinţa, exprimatã în scris sau oral, din care sa rezulte ca acesta solicita protecţia statului roman, cu excepţia situaţiilor prevãzute expres de prezenta lege.

ART. 5 Nediscriminarea Dispoziţiile prezentei legi se aplica fãrã discriminare, indiferent de rasa, naţionalitate, etnie, limba, religie, categorie socialã, convingeri, sex, orientare sexualã, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenţa la o categorie defavorizatã, de situaţia materialã, de statutul la naştere ori de statutul dobândit sau de orice alta distincţie.

ART. 6 Nereturnarea

(1) Impotriva solicitantului de azil nu pot fi luate mãsuri de expulzare, extrãdare sau de returnare forţatã de la frontiera ori de pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

(2) Persoana care a fost recunoscuta ca refugiat sau cãreia i s-a acordat protecţie subsidiara este protejata impotriva expulzãrii, extrãdãrii ori returnarii în ţara de origine sau în orice stat în care viaţa ori libertatea sa ar fi pusã în pericol sau în care ar fi supusã la torturi, tratamente inumane ori degradante.

(3) Fãrã a se aduce atingere prevederilor alin. (2) şi fãrã a afecta, în mod automat, forma de protecţie de care beneficiazã, persoana care a fost recunoscuta ca refugiat sau cãreia i s-a acordat protecţie subsidiara poate fi îndepãrtatã de pe teritoriul României, dacã: a) exista motive temeinice ca persoana în cauza sa fie consideratã un pericol la adresa securitãţii statului roman; sau b) persoana în cauza, fiind condamnata pentru o infracţiune grava printr-o hotãrâre definitiva, constituie un pericol la adresa ordinii publice din România.
(4) In sensul prezentei legi, prin infracţiune grava se înţelege orice infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa privativã de libertate al carei maxim special este de peste 5 ani.

ART. 7 Unitatea familiei Autoritãţile romane asigura respectarea principiului unitãţii familiei, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

ART. 8 Interesul superior al copilului In aplicarea prevederilor prezentei legi, toate deciziile cu privire la minori se iau cu respectarea interesului superior al copilului.

ART. 9 Perioada acordãrii unei forme de protecţie Statutul de refugiat şi protecţia subsidiara se acorda pe o perioada nedeterminatã. Protecţia umanitara temporarã se acorda pe o perioada determinata, care nu poate depãşi 2 ani.

ART. 10 Confidenţialitatea Toate datele şi informaţiile referitoare la cererea de azil sunt confidenţiale. Obligaţia privind respectarea confidenţialitãţii revine tuturor autoritãţilor, organizaţiilor care desfãşoarã activitãţi în domeniul azilului sau unor terţe persoane implicate în procedura de azil ori care, accidental, intra în posesia unor astfel de date.

ART. 11 Cauze care înlãtura caracterul penal al faptei Autoritãţile romane nu vor aplica sancţiuni penale pentru motivul intrãrii sau şederii lor ilegale solicitanţilor de azil care intra ori se afla fãrã autorizaţie pe teritoriul României.

ART. 12 Rolul activ Autoritãţile competente cu soluţionarea cererilor de azil pot investiga, din oficiu, orice împrejurãri de fapt şi de drept care ar putea conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacã aceste împrejurãri nu au fost invocate sau menţionate în cererea de azil sau în plângere.

ART. 13 Examinarea cererii de azil

(1) Hotãrârea privind soluţionarea cererii de azil este luatã dupã o examinare corespunzãtoare a situaţiei solicitantului de cãtre funcţionarii anume desemnaţi, calificaţi în problematica azilului. Aceasta presupune:

a) examinarea individualã a fiecãrei cereri de azil şi luarea unei hotãrâri în mod obiectiv şi impartial; si

b) consultarea informaţiilor din ţara de origine, obţinute din surse diferite, necesare pentru evaluarea situaţiei personale a solicitantului de azil.

(2) Orice cerere de azil este analizata individual şi succesiv din perspectiva statutului de refugiat şi a protecţiei subsidiare, în condiţiile prevãzute de prezenta lege, cu excepţia situaţiei de declanşare a procedurii de acordare a protecţiei umanitare temporare.

ART. 14 Hotãrârea luatã cu privire la cererile de azil

(1) Hotãrârea prin care se soluţioneazã cererea de azil se redacteazã şi va cuprinde, în mod obligatoriu, situaţia în fapt şi în drept, precum şi informaţii privind calea de atac de care beneficiazã, termenul de depunere a plângerii, precum şi organul la care se depune plângerea impotriva unei hotãrâri de respingere.

(2) In cazul cererilor de azil depuse de un reprezentant legal în numele mai multor persoane şi care au la baza aceleaşi motive invocate pentru acordarea unei forme de protecţie, cererile se vor conexã, urmând a se pronunţa o singura hotãrâre în cauza.

ART. 15 Prezumţia de buna-credinţa Atunci când o parte din motive sau toate motivele invocate în cererea de azil, care ar justifica acordarea unei forme de protecţie, nu sunt probate cu documente sau cu alte dovezi, se acorda prezumţia de buna-credinţa, dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiţii:

a) solicitantul a depus toate eforturile pentru a-si susţine cererea de azil;

b) toate elementele relevante aflate la dispoziţia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificatã în mod rezonabil;

c) declaraţiile solicitantului sunt considerate coerente şi plauzibile şi nu sunt contrazise de informaţiile din ţara de origine, relevante pentru cazul acestuia;

d) solicitantul a depus cererea de azil cat mai curând posibil, iar eventuala întârziere este justificatã prin motive întemeiate;

e) credibilitatea generalã a solicitantului a fost stabilitã.

ART. 16 Garanţii privind minorii neinsotiti solicitanti de azil

(1) Cererea de azil a unui minor neînsoţit se analizeazã cu prioritate.

(2) Oficiul Naţional pentru Refugiati ia mãsuri pentru numirea, în cel mai scurt timp, a unui reprezentant legal care sa îl asiste pe solicitantul de azil minor neînsoţit pe parcursul procedurii de azil.

(2) Oficiul Roman pentru Imigrari ia mãsuri pentru numirea, în cel mai scurt timp, a unui reprezentant legal care sa îl asiste pe solicitantul de azil minor neînsoţit pe parcursul procedurii de azil. ———–

Alin. (2) al art. 16 a fost modificat de art. 8 din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 55 din 20 iunie 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 424 din 26 iunie 2007, prin înlocuirea sintagmei “Oficiul Naţional pentru Refugiati” cu sintagma “Oficiul Roman pentru Imigrari”.

(3) Nu este necesarã numirea unui reprezentant legal pentru solicitantul de azil minor neînsoţit în situaţia în care acesta urmeazã sa implineasca vârsta majoratului în termen de 15 zile de la depunerea cererii de azil.

(4) Oficiul Naţional pentru Refugiati informeazã reprezentantul legal şi solicitantul de azil minor neînsoţit, într-o limba pe care acesta din urma o cunoaşte, cu privire la posibilitatea efectuãrii unei expertize medicale pentru determinarea vârstei. Aceasta informare trebuie sa cuprindã, de asemenea, precizãri referitoare la metodele de examinare medicalã, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinãri şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medicale.

(4) Oficiul Roman pentru Imigrari informeazã reprezentantul legal şi solicitantul de azil minor neînsoţit, într-o limba pe care acesta din urma o cunoaşte, cu privire la posibilitatea efectuãrii unei expertize medicale pentru determinarea vârstei. Aceasta informare trebuie sa cuprindã, de asemenea, precizãri referitoare la metodele de examinare medicalã, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinãri şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medicale. ———–

Alin. (4) al art. 16 a fost modificat de art. 8 din ORDONANŢA DE URGENTA nr. 55 din 20 iunie 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 424 din 26 iunie 2007, prin înlocuirea sintagmei “Oficiul Naţional pentru Refugiati” cu sintagma “Oficiul Roman pentru Imigrari”.